Viaţa la ţară

În copilărie, curtea bunicilor de la Giurgiu era imperiul meu. Ştiam fiecare colţişor. Alergam cu câinii şi chinuiam pisicile, dar nu îmi era frică de nimic. Au trecut 30 şi ceva de ani şi am dus odorul la ţară. Copilul meu cuminte şi sfios. A intrat în curte unde erau străbunici, bunici şi mătuşi. Şi a amuţit. Ce faci, de ce nu saluţi? Şi atunci Maria a dat răspunsul care a intrat în istoria familiei: Bună, găineleeee:)

Doamne,câte găini....

Oare...ce să fac?!?

Să pun mâna, să nu pun mâna?

Hai că pun!

Na, că l-am scăpat!

Nu înţeleg locul ăsta...

Mai bine plec....Pa, găineleeee!